Borsec (Borszék) este un oraș-stațiune din nord-estul județului Harghita, cunoscut de secole pentru apele sale minerale carbogazoase. Stațiunea propriu-zisă, Borsecul de Sus, se află pe un platou de travertin, la 850–930 m altitudine, iar Borsecul de Jos se întinde de-a lungul drumului DN15. La recensământul din 2021, orașul avea 2.391 de locuitori.
În Borsec există peste 15 izvoare naturale de apă minerală carbogazoasă, cu o compoziție asemănătoare și stabilă în timp; apa a cinci dintre ele se îmbuteliază industrial. Izvoarele se grupează pe două linii: grupul nordic (izvoarele 1, 2, 3, 5 și 6) și grupul sudic (10, 11 și 15).
Clima
Borsecul se află într-o depresiune închisă de Munții Giurgeului, Bistriței și Călimani. Clima este subalpină de depresiune, cu variații mici de temperatură, vânt slab și aer foarte curat, bogat în ozon – un bioclimat tonic-stimulent. Temperatura medie anuală este de circa 5 °C: în ianuarie media coboară la −5…−7 °C, iar în iulie urcă la circa 15 °C. Precipitațiile sunt moderate (700–750 mm/an), cele mai multe vara. Zilele cu îngheț pot apărea de la jumătatea lui septembrie până în mai, așa că și vara serile sunt răcoroase – o haină groasă e utilă în orice sezon.
Scurt istoric
Apele minerale ale Borsecului sunt cunoscute de secole. În 1594, medicul italian al principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory, cerea să i se aducă apă de Borsec în butoaie închise, pentru băile principelui. Terenul, numit „câmpul Borsecului”, aparținea în comun satelor Ditrău și Lăzarea și era folosit ca pășune; prima casă de băi este atestată în 1725. Izvorul principal a fost captat în 1770, iar apa a fost analizată chimic la sfârșitul secolului al XVIII-lea și, în 1803, sub egida Colegiului Medical din Viena.
Momentul decisiv a venit la începutul secolului al XIX-lea, când vienezii Günther și Anton Zimmethausen au arendat terenul, au construit o fabrică de sticlă și au pornit îmbutelierea industrială a apei – în 2026, stațiunea a sărbătorit 220 de ani de tradiție. Muncitori sticlari au venit din Austria, Boemia, Bavaria, Silezia și Polonia, iar numele lor de familie (Siller, Thalmayer, Fokt etc.) se păstrează și azi. Apa de Borsec a primit medalii la expozițiile de la Viena (1873), Berlin și Trieste (1876) și Paris (1878), iar renumele de „Regina apelor minerale” este pus de tradiție pe seama împăratului Franz Joseph. Stațiunea a fost vizitată, printre alții, de Vasile Alecsandri (1845), Mihai Eminescu și actrița Lujza Blaha.
Borsecul a devenit localitate de sine stătătoare în 1896, desprinzându-se de Ditrău, iar mai târziu a primit rangul de oraș. După o perioadă de înflorire în interbelic și în anii 1950–1990, stațiunea a decăzut după 1990, iar baza de tratament s-a închis în 2001. Revigorarea a început prin investiții publice: pârtiile de schi (2010), Baia Ó-Sáros (2012), pista de bob (2019) și centrul Fontana Spa & Balneo (decembrie 2022). În mai 2026, Borsec a obținut locul al II-lea la categoria „Stațiuni balneare” la gala Destinația Anului.
Actualizat la: 20 octombrie 2026